Andrei Marga: Democrația românească trebuie regândită până la capăt! România s-a umplut de decidenți numiți pe orice criteriu în afară de valoare. Nu-i meritocrație, oamenii pleacă.

Profesorul, scriitorul și familistul Andrei Marga, fost ministru de Externe și al Învățământului, a fost invitatul jurnalistei Cora Muntean, pe 18 iunie 2023, la emisiunea duminicală Cora Zone, o coproducție a Metropola TV și Cristoiu TV. Redăm, mai jos, în transcriere parțială, câteva idei ale intelectualului clujean despre anii și erorile Tranziției, ce înseamnă capitalismul, democrația, cum trebuie înțeleasă libertatea în mod responsabil, unde ne aflăm noi, românii, ca țară și ce lucruri ar trebui îndreptate. VIDEO: (articolul continuă dedesubt)

Anii tinereții, anii competiției și ai muncii

Pe toate treptele școlare și universitare am fost la vârf. Am avut competiția cu distinsul meu coleg Cristoiu. Noi doi am rămas… Avea o forță unică! Forța intelectuală a lui Cristoiu, de muncă intelectuală, era unică, fără dubii! A fost o competiție foarte tare, nu comodă neapărat, trebuia să lucrezi, dar ne-am ținut bine amândoi și, sigur, mă bucur că el e publicistul profilat în cultura română foarte sus!

Mama era mereu pe principiul acesta să-ți faci datoria, să nu greșești față de ceilalți! Aceasta era mereu obsesia (ei).

Era o lume mai cu încredere în niște reguli, acuma nu mai e nici o încredere și s-a prăbușit cam tot comportamentul acesta caracterizat de grija pentru Adevăr, de devoțiune pentru celălalt, de devoțiune pentru familie, devoțiune pentru comunitate. Atunci (astea) erau lucruri obișnuite.

Sistemul de educație trecut avea multe hibe, dar era gratuit și deschis elevilor fără posibilități materiale

Ceea ce a fost foarte important e că – sigur, se poate discuta foarte mult despre sistemul de educație care a fost, și eu l-am criticat în multe privințe – mulți copii – nu numai eu, Cristoiu și mulți alții – au putut învăța, studia. Cu mine n-au cheltuit părinții nici un leu vreodată – îmbrăcăminte, mâncare, asta e altceva, dar n-au cheltuit niciodată pe școală. Și la Universitate am avut bursă normală, republicană, Cristoiu cred că v-a spus destul pe tema asta. Deci noi, ca studenți, n-am cerut părinților subvenții – nici vorbă!

Absența dezbaterii deciziilor de importanță națională e ceva foarte trist după cotitura din 1989

Se iau decizii cu greutate în țară și nimeni nu e întrebat. Chiar azi discutam, într-un alt context: de fapt, e consultată vreo decizie de importanță națională? Nu! E o tristețe, pentru că, totuși, a fost 1989 o cotitură!

În România e un exces de desemnări personale: România s-a umplut de decidenți numiți pe orice în afară de valoare. Or, asta distruge multe, inclusiv Educația!

Din nefericire, societatea românească de astăzi are o răsturnare gravă de valori. Unu: mai sunt concursuri curate în România? Nu sunt! Rarisim, să zicem așa… Doi, au intervenit mai multe lucruri, între care și un mecanism de o perversitate incredibilă, care nu e luat în seamă deși, juridic, el trebuie luat în seamă: DESEMNAREA PERSONALĂ.

În România e un exces de desemnări personale. În alte țări nu se poate numi un ministru de nimeni fără a trece prin filtrele unei comisii măcar parlamentare; la noi, într-o jumătate de oră, toate comisiile se pronunță pe toți miniștrii. Nu merge! În Germania nici cancelarul, nici președintele nu poate numi judecători la Curtea Supremă el, nicicum! La noi numește trei. Nu-i voie! Și acest mecanism de desemnare personală se aplică acuma de sus până jos. Du-te la o primărie: primarul își numește consilier, secretar, cutare, or asta nu-i voie, mai ales acolo unde nu e doar un rol tehnic, e un rol de decizie. Or, România s-a umplut de decidenți numiți pe orice în afară de valoare. Or, asta distruge multe, inclusiv Educația, practic! (…)

Emigrația creierelor va atinge noi culmi

Noua lovitură, care acuma va veni și mai grav, e aceasta: absorbția de tineri de către puternicele economii și centre de învățământ, de cercetare din Vest. Până acuma au fost absorbiți mulți tineri capabili și din România și vine valul și mai mare. Deschiderea Americii va fi mai mare, deschiderea Germaniei va fi mai mare, s-ar putea chiar și cea a Chinei… România mai are și această problemă: dacă comparăm, Turcia trimite pe an cam 45.000 de tineri la studii în afară, dar ăia luptă pentru țara lor în orice poziție! Mare parte se întorc. Grecii, cam la fel! Chinezii, la fel! (…)

Unde nu-i meritocrație oamenii pleacă!

Ceea ce am numit CONFUZIA VALORILOR e cauza acestei dezordini, a acestei zdruncinări a încrederii. Unde nu e o recunoaștere a meritului omul începe să fie nemulțumit. Ne uităm și la emigrația română care sporește. Dacă se aplică legile acestea ultime ale Educației, Legea Justiției, Legea Digitalizării, dacă se aplică astea vor pleca și mai mulți! Și aceste legi distrug meritocrația, or omul pleacă nu doar din motive economice…, dar pleacă oamenii pentru că nu e dreptate și pentru că nu au încredere în Justiție, nu au încredere în instituțiile românești… Eu spun simplu: unde nu-i meritocrație oamenii pleacă! Ne place, nu ne place, asta este.

De ce n-a făcut Andrei Marga toate astea cât a fost ministru?

E foarte important ca oricine a avut o funcție să răspundă de ce a făcut. Doi, este foarte important să se meargă la ceea ce a decis: aceasta se vede în acte. Eu am avut, recunosc, obiceiul de a reține totul și de a publica în volume pentru Educație. De pildă, este un volum „Anii reformei” unde sunt toate deciziile pe care eu le-am luat. Se pot judeca. Sunt greșite? S-o spună exact: asta-i greșită! Nu sunt? Dar acolo eu pot să spun că am sprijinit meritocrația din capul locului, am sprijinit copiii sărmani pentru că știu ce-nseamnă (să fii sărman), am lansat programele pentru rromi – ei fiind cel mai de jos în societatea românească în ceea ce privește șansele copiilor -, programul pentru reabilitarea școlilor din mediul rural sub mine s-a lansat – s-a negociat un pic mai devreme, dar sub mine s-a lansat, l-am deschis la Vaslui, unde era cea mai critică situație la infrastructură, apoi multe locuri din țară. Deci, dacă e să răspund, pot să stau cu fruntea sus: să vină oricine să vadă ce-am decis, ce s-a făcut…

Deci, eu asta am făcut. La Externe, cât am fost acolo, se poate vedea, toate sunt prinse într-un volum: România într-o lume în schimbare. La ICR, tot așa… Și la Rectorat există toate actele adunate, e un buletin informativ: din prima zi de Rectorat până-n ultima zi. Tot ce am decis este lăsat. Și la minister, cu atât mai mult. Știam că vine ora în care te atacă, la noi e obiceiul: când nu mai e în funcție omul, îl ataci! Deci, pot să răspund cu fruntea sus la oricine dorește.

Am înțeles prost noțiunea de libertate?

V-aș spune c-au fost 3 mari greșeli care ar trebui să dea de gândit acuma:

1.Privatizarea s-a înțeles ca Devalizare la noi. E-adevărat, au lipsit economiștii care-au fost, de pildă, în Polonia… Noi n-am avut acești oameni care s-atragă atenția. Sigur, cine a studiat puțin știe: capitalismul e o treabă sănătoasă, de competiție, de oameni maturi și lucrativi și puternici pentru că sunt lucrativi. Și atunci trebuia să înțeleagă că a intra în capitalism înseamnă să fii pregătit pentru o treabă serioasă. La noi s-a pregătit pentru a da firme, a vinde activele industriale – cum se numesc în termeni economici – pe prețuri joase. Nici o țară n-a făcut asta!

2.A doua mare eroare este înțelegerea Libertății ca ceva fără Răspundere. La noi ne uităm în toată teoria care s-a practicat. Mă rog, am și deformația profesională: privesc mereu și teoria care e în spate. Asta, pe scară mare se vede și în discursurile parlamentare de atunci.

3.A treia, înțelegerea Relațiilor Internaționale ca genuflexiuni. Când eram ministru la Externe aveam o problemă tulburătoare: discutam cu miniștrii de Externe ai Americii, ai Franței, ai Angliei, ai altor țări și trebuia să rezolvăm niște probleme, chiar economice. Aflam după aceea pe canale că ce trimiteam în România – nu de la Externe neapărat, dar și de la Externe – alte ministere mergeau acolo, discutau și, până la urmă, argumentau așa: „noi, ca români, nu putem face asta; faceți d-voastră!”. Păi, atunci, nu poți câștiga nimic.

Trei mari greșeli ale Tranziției

Deci, sunt 3 erori mari: înțelegerea Privatizării ca Devalizare; înțelegerea Democrației ca ceva care n-are răspunderi; înțelegerea cooperării internaționale ca genuflexiune. Or, astea costă acuma, costă mult, ar trebui curbată, întoarsă situația. Să sperăm că vor fi destui oameni care să-și dea seama, pentru că noi încă luptăm la conștientizarea situației; încă mulți cred că așa-i normal. Nu, domnule!

O țară care nu se asumă pe sine se pierde

Îl citez pe francezul care e consilierul lui Macron, Attali, care spunea: O țară care nu se asumă pe sine se pierde! Deci un universalist, poate și globalist e, dar spune: în situația actuală a lumii, o țară care nu se asumă pe sine – assumer soi – pierde, se duce! Or, aici, dacă spui asta, e reacția: ce, vrei să ne izolăm? Domnule, autarhia e cu totul altceva! Doi, să ne uităm: dacă în Germania un candidat la o alegere de orice nivel nu spune că el servește țara lui n-are cum câștiga, nici nu se pune problema! În America, în Franța, idem! Dar, aicea, unul, dacă se apucă să spună asta, începe să fie socotit slab – să nu zic altfel!

Democrația românească trebuie regândită până la capăt

România trebuie democratizată. Noi credem că aceasta-i democrația – nu este, mai e mult până la democrație! Pun întrebarea simplă: ați văzut vreo dezbatere parlamentară pe ultimele decizii de politică externă? Ați văzut vreo dezbatere cu populația? Nici vorbă! Or, sunt lucruri care trebuie dezbătute. Democrația românească trebuie regândită până la capăt, adică să faci astfel încât și omul simplu – poți fi portar, poți fi șofer, dacă ai o opinie, trebuie să poată fi exprimată!

Sursa: VLAD PÂRĂU – ziarist, poet și muzician

Citește și: VLAD PÂRĂU – AZI ESTE TIMPUL CA SĂ PLECAȚI!