La Mihai Eminescu
Noroc a avut de maică și taică.
Noroc a avut de țară frumoasă
și iarăși noroc de măr și drăgaică,
de leagăn în grinda din casă.Noroc a avut de lacrima geniului,
de sat și de stele, de nuferi pe ape.
Noroc a avut de foșnetul plopului,
de iriși curați între pleoape.Noroc a avut de marea și cerul
și-a fost rourat de floarea albastră
și mult a iubit pe lume adevărul
și doina și datina noastră.Doamne, și-l prinse viforul vremii,
Doamne, și-l ninse cu nenoroc!
Geaba-l mai cheamă cerbii și urșii,
geaba-i mai cântă paseri prin soc!Atunci Mihaiul strânse deodată
florile dalbe ale limbii române
și împleti o cunună bogată,
podoabă cosițelor Țării-Stăpâne.Apoi, ascultând o chemare de lut
și inima mării care bătea,
nu-și mai păstră pentru sine decât
un singur dor și un nume de stea.
Autor: Adrian Bucurescu, scriitor, poet, eseist, etnograf, publicist
Citește și: ADRIAN BUCURESCU – Cu moartea pre moarte călcând
- ADRIAN BUCURESCU – 23 APRILIE: ZIUA MONDIALĂ A CĂRŢII ŞI A DREPTULUI DE AUTOR / Cavalerul Trac - 23 aprilie 2026
- ADRIAN BUCURESCU – Misterele Sângeorzului - 23 aprilie 2026
- ADRIAN BUCURESCU – Datini daco-române: Mânicătoarea - 22 aprilie 2026
