Sânt-Ion și puiul de brad

N-ai de ce, sfinte cerb, să fii trist.

Ceața te-nfășoară în tristețe.

Ce, numai tu presimți pustiul

și freamăți încă a tinerețe?

 

N-ai fi tu Sânt-Ion

cu coarne poleite-n colinde?

Ai grijă, vânătorii umblă prin codri!

De nu te-ar prinde!

 

Cerbule sfânt, cade amurgul,

Sirius îi linge tot sângele.

Leapădă-ți coarnele, fă-te iar om,

toate jertfele plânge-le!

 

Că la noapte, din lacrime albe

se va umple câmpul de troiene,

chiar și îngerilor boabe de gheață

le vor sclipi printre gene,

 

ca niște jucăușe steluțe,

evghenind în zori runcul.

Un pui de brad își scoate căpșorul din nea.

Hai, Sânt-Ioane, botează pruncul!

 

Citește și: ADRIAN BUCURESCU – Istoria Secretă: Boboteaza

Autor articol: Adrian Bucurescu, scriitor, poet, eseist, etnograf, publicist