Un miraculos Paradis Terestru
Se numea Dalia.
Doar că eu, chiar de la prima întâlnire, în timp ce se prezenta scuturându-mi brațul cu putere, am intuit că delicatul său nume de floare ascundea o persoană curajoasă ca un războinic din alte timpuri; unul pe care nu-l speriau obstacolele. Un războinic, însă, cu un suflet neasemuit de cald.
O vizitam cu drag, în sâmbetele-n care îmi permiteam să mă desprind de treburi. Și îmi plăcea să-i bat la ușă, fiindcă, odată trecut pragul, parcă intram într-o altă lume: cea a unei miniaturale rezervații faunistice!
Pasionată de ființele cu lăbuțe, codițe și pene, tânăra cu nume de floare alese să-și dedice lor viitorul, oferindu-și ajutorul la nevoie. De trei ani studentă la Medicină Veterinară, adunase de pe străzi o duzină de animăluțe rătăcite sau abandonate, găzduindu-le în încăperile casei sale.
Așa i-am cunoscut pe Zuzu, iepurașul cu urechea spintecată, pe Riți, veverița cu codița ruptă, pe Luna, țestoasa cu carapacea crăpată, pe Nopticel, pisoiul fără un ochi, scăpat de la înec, pe Socrate, papagalul cu penele arse, pe bătrâna șopârlă Lola, cu răni adânci pe burtică, pe slăbănogul Titirez, hamsterul cu boticul strâmb, care se mișca încontinuu într-o roată, pe Buia, cârtița șchioapă călcată de o trotinetă, și pe cei patru sticleți guralivi, aruncați la ghenă, într-o colivie ruginită.
Aproape toți, abandonați de proprii lor stăpâni. Lăsați să se descurce singuri, înfruntând pericolele străzii și indiferența trecătorilor.
Din fericire, Dalia îi smulse la timp dintre roțile mașinilor parcate la poalele colinei sau din gropile în care fuseseră lepădați fără milă!
-Știi, ștrengarii ăștia m-au făcut și să plâng, și să râd, îmi zise la prima întâlnire. Când i-am adus la mine, inima mi s-a strâns de doisprezece ori tare, tare, până a devenit mică, așa, ca inimile lor. Fiindcă în privirea fiecăruia am citit: spaime, dureri, neauzite strigăte de ajutor… Apoi, după ce i-am vindecat, de bucurie au inventat fel de fel de năstrușnicii, ca să îmi mulțumească. Și încă o mai fac. Frații sticleți ciripesc pe tonuri diferite, ca la un concert de naiuri, acompaniați de trilurile asurzitoare ale lui Socrate.
Nopticel mă urmărește peste tot, iar cum mă așez să mă odihnesc, îmi sare-n brațe și îmi toarce lungi serenade închipuite. Riți îmi lasă coji de alune între perne, iar Zuzu mi se-nvârte, țopăind, printre picioare.
Curioasă să aflu cu câte sacrificii reușea să hrănească și să-ngrijească rănile atâtor suflețele – fiindcă, în fond, Dalia nu era decât o studentă, cu un serviciu part-time -, tânăra mi-a răspuns oftând:
-Mai bine, nu mă întreba. Lucrul cel mai important e că supraviețuim împreună.
Am ieșit de la ea, în sâmbăta aceea, după vreo două ceasuri. Nu înainte de-a mângâia și de-a vorbi fiecărui animăluț în parte.
Coborând pe lângă parcul din centrul orașului, trei vrăbiuțe puneau la cale cum să-și împartă o omidă. Gâlceava lor veselă mi-a conturat surâsul, deșteptându-mi duioase momente trăite în copilărie. Amintiri ale dimineților de vară, când mergeam desculță prin iarbă-nrourată din livada iubiților mei bunici, sau ale amiezilor fierbinți, în care călcam cu grijă țărâna zgrunțuroasă a câmpului sleit de seceta lui Iulie…
Prinsă în hora evocărilor de-odinioară, mi-a apărut în față blândul chip al bunicii paterne, repetând cuvintele murmurate mulți ani în urmă:
-Să nu uiți, copilă dragă, că omului care îngrijește o ființă necuvântătoare, îngerii îi păstrează un loc în Paradis. Iar când sufletul său va trece dincolo, cel al animalului ajuns deja în ceruri, îi va lumina calea, ajutându-l să-și găsească și el pacea în primitoarele grădini ale Domnului.
Crescând, mi-am dat seama că vorbele bunicii nu erau altceva decât un mod prin care dorea să-mi cultive sensibilitatea pentru orice formă de viață.
Și totuși, nu e dată să mă gândesc la Dalia sau la micul său adăpost, fără să-mi spun că toate suflețelele acelea, salvate de la pieire, se află, datorită ei, în mijlocul unui miraculos Paradis Terestru…
Autor: Laura Damian, Timpul Bruxelles
Citește și: LAURA DAMIAN – Pictura mea, rugăciunile mele
- LAURA DAMIAN – De 1 Iunie - 31 mai 2024
- LAURA DAMIAN – “Să nu ne răzbunați, dar să nu uitați!” - 19 octombrie 2023
- LAURA DAMIAN – Din Tainele Copilăriei - 1 iunie 2023
