Anuarul statistic și geografic al lui Lahovari a consemnat documentar și documentat, că pe data de 14 octombrie 1802, în România s-a produs cel mai mare cutremur de pământ care s-a înregistrat vreodată, situat undeva între 7,9 și 8,2 grade pe scara Richter.

Bucureștiul acelor vremuri a fost distrus aproape în totalitate. În opera „Istoria Bucureșcilor”, Gheorghe Ionescu-Gion scria:

”Cocoșii, câinii, caii, boii dau de mai nainte semne de o groază nepricepută și când au început sguduielile, ceva asurzitor și ne mai auzit, neșce strigăte, sbierete, mugete, urlete s-au ridicat către ceruri, amestecându-se cu sgomotul duduiturilor cari se rotocoliau pe sub pământ. Fiăcare se aștepta ca pământul să-i crape sub picioare și să-l înghită în adâncurile sale”.

Unda de șoc s-a simțit la Sankt Petersburg, Constantinopol, Insula Creta și chiar în Marea Egee, seismul devenind astfel unul dintre cele mai puternice din istoria europeană. În Bulgaria, orașele Ruse, Varna și Vidin au fost aproape complet distruse.

Țipete de panică, agitație, disperare! Câte o tencuială mai cade din când în când și ochii privesc către cer, rugând ca totul să se termine cu bine. Au izbucnit multe incendii, probabil din cauza răsturnării sobelor.

Pământul s-a despicat în unele locuri, apă verde cu miros de sulf țâșnind afară. Călugărul Dionisie Eclesiarhul scria: „s-a cutremurat pământul foarte tare, de au căzut toate turlele bisericilor din București și clopotnița cea vestită (Turnul Colței), care era podoaba orașului, cu ceasornic au căzut și s-au sfărâmat, și era atunci mare frică”.

Pagubele au fost uriașe. Casele s-au sfărâmat ca mușuroaiele, zidurile bisericilor au crăpat și turlele au căzut. Mănăstirea Cotroceni se prăbușește. Turnul Colței, cel mai înalt edificiu din oraș, este puternic afectat. Turnul Colței a fost construit între 1709 -1714, fiind conceput și realizat ca o componentă a ansamblului Mănăstirii Colțea. Pe atunci, era edificiul cel mai înalt din București.

Cutremurul din 1802 a afectat grav ansamblul, iar mărturiile din acea perioadă sunt grăitoare:

„La șapte ceasuri din zi s-au surpat foișorul din jos și cu un colț de zid, până la foișorul de piatră”. A rezistat eroic în urma seismului și o mare parte a construcției a fost refăcută din lemn. Au fost doar 4 morți, dar sute de răniți.

O altă mărturie se răspândea din vorbă-n vorbă:

”În zioa de Vinerea Mare, la leat 1802, octomvrie 14, la 7 ceasuri de zi, s-a cutremurat pământul foarte tare. Aici în București s-au ruptu și turnul cel înalt Colțea, care era podoaba orașului, iar din casele boerești și din cele de obște prea puține au scăpat zdravene. În multe locuri s-au desfăcut pământul, eșind nisip și apă. Și a doa zi, iarăș s-au cutremurat, dar nu așa tari, la 3 ciasuri den zi”.

Bucureștiul vechi și frumos de altădată era acum doar un morman de moloz, peste care domnea groaza. Proaspăt ales domn peste români, Constantin Ipsilanti era la o biserică din Giurgiu când a început „Marele cutremur”. A gonit spre oraș și și-a găsit Bucureștiul prăbușit. Totul era ruină.

După tragedie, „timpul a început să nu mai aibă răbdare”, așa că măsuri urgente trebuiau luate. Meșteșugarii își freacă mâinile, urmează câștiguri mari din vânzarea de materiale. Domnul dă ordin rapid ca breslele să se reorganizeze și astfel, lemnari, zidari și cărămidari s-au apucat degrabă să refacă orașul, dar la prețurile impuse de Ipsilanti! În câțiva ani, Bucureștiul se ridică mai falnic, mai civilizat, iar speranțe erau că majoritatea clădirilor vor rezista altor cutremure mai mari.

Din păcate situația nu a fost așa, fapt dovedit de cutremurul de pământ din anul 1977 care a lăsat și astăzi numeroase răni încă necicatrizate în multe din construcțiile Bucureștiului de astăzi.