Apropo de risipa alimentară…
Ăștia ca noi, copții, trecuți prin viață și plini de-nțelepciune deja, ne-amintim cu siguranță de mămăliga bunicii de la țară, răsturnată pe fundul de lemn și tăiată cu ața dedicată pentru asta și ținută la fereastră, legată de mâneru’ cârpătorului ori adunată ghemușor și pusă la locul tainic al bunicii, doar de ea știut, deh, că nu degeaba o-nflorit zicala aia proverbială că câte bordee atâtea obicee…
Și pentru că bunii, străbunii și străstrăbunii noștri pân’ la spița de pe vremea când păpșoiu’ adus de conchistadori din Americuța o invadat Iuropa, hrănind mii de guri mai ieftin decât tradiționalul grâu, or descoperit pe cont propriu strălucitul principiu enunțat launmomendat de eminentul savant franțuz Antoine-Laurent Lavoisier, “în natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă”, inventivele dUoamne ale satului tradițional românesc or descoperit spălatul ceaunului de mămăligă 2 in 1! Asta-nsemnând turnatul laptelui peste coaja rămasă pe fundu și pereții ceaunului după răsturnatul mămăligii pe fund, așteptatul regulamentar cât să se-nmoaie cuviincios ca resturile lipite să se poată desprinde sutălasută ș-apoi înmânatul lingurilor (co)mesenilor care, în buna noastră tradiție din veac, nu-și mai dădeau rând la răzuit ceaunul ce trona ca un pașă-n mijlocul mesii!
Băi, da’ ce-alergătură era-ntre ceaun și-nghițitură, cum ni se băteau turcii la gură cu lingura pe post de armă letală, n-ai văzut așa ceva!
Am prins și eu răzbelu’ pe ceaun și cum mergea ca unsă-mbucătura victorioasă cu cât mai multă coajă de mămăligă ș-o țâr de lapte…
Ba chiar se-ncingeau și competiții, mama-mi povestea că dacă bunica nu era vigilentă să-i dea fo doo peste Uochi fratelui ei mai mare, el o prostea trăgând cu lingura o linie prin mijlocul ceaunului și zicându-i ”uite, jumatea aia e a ta și asta e a mea, hai să mănânc eu întâi, ca să nu ne-ncurcăm cu lingurile și-ți las eu ție parte ta… Și liorpăia el tăt laptele cu jumatea lui de ceaun de răzuit, încât, când îi venea rândul mamei, coajă de mămăligă eGZista regulamentar, pe cealaNtă jumătate, da lapte… te miri ce și mai nimic, oleacă-olecuță pe fund… și sărăcuța de ea se punea pe bocit… Își plângea, cred, nu atât foamea, cât naivitatea și-ncrederea neostoită-n oameni cu care așa s-o născut, că n-o scăpat de ele nici azi, după o viață-ntreagă, cu bune și cu rele, la peste optzeci de ani frumos împliniți…
Iar la final, nu mai exista nimic pe ceaun, nicio firmitură de-adăugat la lăturile pentru porci… Doar oleacă șters și ceunu’ era gata pregătit, bun pentru următoarea mămăligă…
Ce Super Mario, ce War Thunder, ce Counter Strike, la răzuit ceaunul să fi văzut bătălie la sânge pe viață și pe moarte gen, aia miză adevărată, cine-apucă cele mai multe-mbucături!
Autor: Mioara Genes
Citește și: MIOARA GENES – Războiul propagandistic
- MIOARA GENES – DAVID POPOVICI, un mare campion și un mare OM - 26 iulie 2023
- MIOARA GENES – ”Autostrada rușinii” - 15 octombrie 2022
- MIOARA GENES – Apropo de risipa alimentară… - 3 octombrie 2022
