ION COSTAȘ – Este inoportun și stupid ca românii să facă urări de mulți ani Republicii Moldova

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Este inoportun și stupid ca românii să facă urări de mulți ani Republicii Moldova

Republica Moldova e o entitate statală ruptă din România prin decizia unor puteri totalitare criminale.

Republica Moldova nu este un stat propriu-zis, ci cel mult un proiect statal eșuat: s-a încercat, nu s-a putut, totul e o paragină.

Republica Moldova n-are limbă proprie – da, nu e singurul stat într-o astfel de situație -, are o istorie care se confundă cu cea a Moldovei de la noi sau cu cea a României și n-are viitor decât tractată de un alt stat. Ba n-are nici măcar demnitate: „Republica Moldova nu este preocupată să aleagă între Est şi Vest, ci să obţină cel mai mare sprijin posibil”, zicea anul trecut premierul Natalia Gavriliță, vorbind despre entitatea pe care o gestionează în termenii unei dame de consumație.Ce-i mai rămâne unei astfel de formațiuni statale în afară de teritoriu? În urmă cu câțiva ani, după ce i-am povestit unui neamț că noi cu Moldova suntem cum erau RFG și RDG, cu deosebirea că Stalin a avut grijă să modifice demografia Rep. Moldova astfel încât azi populația rusofonă are o pondere importantă, el m-a întrebat de ce nu ne-am unit la căderea Uniunii Sovietice sau de ce Moldova nu și-a declarat independența cu numele România de Est; omul venea cu abordarea vest-germanului, care știa sigur că mai devreme sau mai târziu țara sa se va reunifica.

În 91, Iliescu, Roman și Snegur aveau ca principală grijă să nu deranjeze Moscova. Sigur că Rusia s-ar fi opus unificării, doar s-a împotrivit și în cazul Germaniei, iar România n-avea pârghiile de negociere ale Germaniei – în primul rând economice și geografice -, dar de atunci, nici n-am făcut nimic pentru a transmite lumii că Rep. Moldova e un teritoriu care apartine Romaniei.

La o vizită recentă la Chișinău, premierul spaniol se adresa „poporului moldovenesc”. Care popor moldovenesc? Pare că nici măcar un lexic diplomatic adecvat Romania n-a comunicat cancelariilor occidentale.

După 90, Romania și-a văzut strict orientarea spre Vest, în felul ei de bișnițari cu spoială de onorabilitate. Romania a uitat practic complet de ideea de unire și asta poate și pentru ca Occidentul să nu rămână cu impresia că-și bagă în casă dracul cu lăutari, cum e vorba, cu alte cuvinte, că-și apropie o țară cu pretenții teritoriale și care ar putea irita Rusia.

Nu se poate spune acum că strategia României a fost cea mai proastă. În mod cert însă, greșit a fost susținerea financiară necondiționată a diverselor guvernări dubioase de la Chișinău și, mai ales, crearea unor legături subterane de durată dintre puterea de la București și mafiotul duplicitar V. Plahotniuc, „stăpân al Republicii Moldova” prin ajutorul si sustinere activa si tacita a politicienilor si serviciilor secrete romane??.

Întrebarea este acum dacă de la începutul invaziei din Ucraina, cineva de la București socotește că vremurile tulburi pot fi exploatate de România. La capătul acestui război, Rusia va fi nu doar sleită, ci probabil și dezmembrată teritorial, incapabilă să-și mai susțină guvernele-marionetă de aiurea. S-or fi gândit măcar cei de la București că în curând soarta Rep. Moldova va putea fi discutată doar cu Ucraina? Zic măcar să se fi gândit pentru că altfel e greu de crezut că Klaus, Ciucă sau Ciolacu au pus în discuție chestiunea când au mers la Kiev pentru poze.

Dacă ucrainenii înțeleg că avem niște obiective serioase în ceea ce privește anexarea Moldovei – e un moment foarte bun să-i ajutam să înțeleagă asta; ei au mari interese în Vest, noi în Est, situația ideală pentru începutul unei frumoase prietenii bazate pe încredere și condiționare reciprocă -, niciun rusofon de peste Prut nu va avea de ales altceva decât calea impusă de România. Ba traficanții din Transnistria,sustinuti de Romania, decuplați total de la orice sursă de câștig, ar putea deveni repede mai unioniști decât Maia Sandu – ceea ce nu e chiar greu.

Și revenind: ce rost are să-i urezi mulți ani de existență unei părți amputate din tine? Fie și prin ignorarea acestei zile am putea arăta că nu suntem resemnați cu situația de acum.

Autor: Ion Costaș, BASARABIA LITERARĂ

Citește și: IOAN-AUREL POP – Basarabia a venit ca o „fiică” spre „mama sa, România”