Publicarea de către guvernul rus a protocolului secret al pactului Ribbentrop-Molotov, a sporit diviziunile între rușii care cred că URSS nu avea la acea vreme altă alternativă decât să încheie acest pact cu Germania nazistă și cei care consideră că el i-a dat aripi lui Hitler să invadeze Polonia și să declanșeze al Doilea Război Mondial.

”Chiar în ziua de azi, tot ce se întâmplă în Ucraina și în Polonia sunt ecouri ale acelui eveniment istoric, care încă nu a fost lămurit, nici explicat și nici nu a primit o apreciere istorică definitivă”, afirmă Grigori Iavlinski, liderul liberal rus.

Într-o încercare de a-i convinge pe aceia care continuă să nege existența protocolului secret, guvernul rus a decis să-l publice și să fie expus de Arhiva Federală odată cu împlinirea a 80 de ani de la semnarea lui la Moscova pe 23 august 1939.

Uniunea Sovietică și Germania ”… au discutat în deplină confidențialitate chestiunea delimitării sferelor de interese de ambele părți ale Europei de Est”.

Documentul, cunoscut și ca ”Pactul Communazi” (asociere a termenilor ”comunism” și ”nazism”), cuprinde trei clauze, respectiv împărțirea Finlandei și a celor trei state baltice (Lituania, Letonia, Estonia), o clauză privind Polonia, ce prevede inclusiv posibila ei dispariție ca stat independent, și una privind teritoriul românesc dintre Prut și Nistru, Basarabia.

Conform surselor istorice, Germania și-a declarat totalul dezinteres față de teritoriul Basarabiei, dorit de sovietici, și astfel nu a avut obiecții față de eventuale modificări ale graniței aici în favoarea Uniunii Sovietice.

”Stalin purta negocieri cu Anglia și Franța privind necesitatea unei apărări colective împotriva Germaniei, dar el a înțeles că Hitler îi va da ceea ce Occidentul nu era dispus să-i dea: statele baltice și Polonia”, spune Nikita Petrov, istoric.

Totuși, publicarea acestui document istoric nu a făcut ca vreuna dintre taberele formate în rândul cetățenilor ruși să-și modifice opiniile, ba dimpotrivă, ele își susțin cu și mai multă înverșunare punctele de vedere, fiind vorba despre rolul URSS într-un conflict în care au murit peste 26 de milioane de ruși.

”Uniunea Sovietică are aceeași responsabilitate ca și Germania pentru declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial”, insistă Nikita Petrov.

Președintele Vladimir Putin s-a implicat și el în această controversă, asigurând că Stalin s-a văzut obligat să încheie pactul cu diavolul, adică cu Hitler, după ce Anglia și Franța au refuzat să formeze o coaliție anti nazistă.

Aceasta este și poziția susținută de istoriografia oficială rusă, care acuză de revizionism pe oricine pune la îndoială intențiile lui Stalin, în pofida faptului că, după ce Germania a invadat Polonia pe 2 septembrie, Armata Roșie a făcut același lucru două săptămâni mai târziu.

”Dacă nu am fi semnat acel acord (…) nu am fi reușit să obținem 2-3 luni de rezistență eroică a Armatei Roșii, nu am fi putut să ne evacuăm întreprinderile către est, nu am mai fi avut timp să ne transferăm diviziile siberiene pentru a apăra capitala”, susține fostul ministru rus al apărării Serghei Ivanov.

El apără poziția conform căreia războiul a fost provocat nu de pactul încheiat de Viaceslav Molotov și Joachim von Ribbentrop, în prezența lui Stalin, ci de hotărârea englezilor și francezilor de a-i preda Cehoslovacia lui Hitler prin Acordul de la Munchen din 1938.

Dar istoricul Nikita Petrov remarcă faptul că ”istoricii Kremlinului continuă să pretindă că URSS nu a făcut nimic oribil, deși protocolul este o încălcare a dreptului internațional”.

”Rusia nu dorește să recunoască această crimă internațională pentru că ea continuă să o comită prin anexarea Crimeei și ingerința în Ucraina”, adaugă el.

Conform versiunii sovieticilor, războiul a început oficial odată cu invazia germană din 22 iunie 1941, deși URSS s-a folosit de pactul Ribbentrop-Molotov pentru a invada Finlanda în noiembrie 1939, pentru a ocupa Basarabia și a instala guverne marionetă în statele baltice, precum și pentru a ucide 22.000 de militari polonezi la Katyn între 1940 și 1941.

Însă mulți istorici ruși consideră că Stalin nu doar că nu a câștigat timp prin semnarea acestui pact, dar nici nu a reușit să pregătească armata pentru o posibilă agresiune după ce în 1937 epurase aproape în întregime corpul de ofițeri superiori, respectiv generalii și comandanții de divizii.

Istorici occidentali, inclusiv germani, condamnă pactul estimând că Stalin, disperat fiind să evite un război, i-a dat aripi celui de-al Treilea Reich să transforme în realitate visul de a-și extinde ”spațiul vital”.

Ca o dovadă că rănile încă nu s-au închis, organizația ”Memorial” a convocat la Moscova un marș între ambasadele celor trei state baltice, țări pentru care pactul Ribbentrop-Molotov a însemnat intrarea lor forțată pe orbita comunistă și mai mult de o jumătate de secol de jug sovietic.

Cum a afectat pactul comunisto – nazist România? Efectele au fost fără îndoială dramatice – și nu doar din punct de vedere teritorial.

Cel mai important efect a fost, fără îndoială, ultimatumul sovietic din iunie 1940, care a dus la cedarea Basarabiei de către România.

Și a mai fost crearea unei situații de politică externă aproape fără ieșire pentru România, care a pus-o, practic, în brațele Germaniei naziste, stat care, după seria de cedări teritoriale prelungită până în septembrie 1940, s-a declarat, după aceste ajustări dramatice, gata să garanteze nu doar ceea ce se numea atunci independența politică a României, ci și noua sa configurație teritorială.

Pactul Ribbentrop-Molotov este, pentru România, într-un oarecare sens, a fost începutul simbolic al războiului împotriva Uniunii Sovietice.

Efectele acelui act politic se simt până astăzi și ele sunt contondente și consistente.

Existența Republicii Moldova este o urmare directă a Pactului Ribbentrop-Molotov, consfințită și de seria de tratate care au urmat după sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, începând cu Pacea de la Paris, din 1947, dar continuând și cu celebra conferință de la Helsinki, din 1975.

Foarte multă lume vorbește despre el ca despre o expresie pură a realismului politic, a realismului aplicat în politica externă. În realitate, Pactul Ribbentrop-Molotov este expresia pură a totalitarismului aplicat în politica externă.

Este cea mai bună exprimare a dorinței de dominație a celor două țări totalitariste și, dacă vreți, prin asta se pune un soi de echivalență între comunism și nazism, cel puțin din perspectiva politicii externe.

Foarte multă lume din Rusia de astăzi interpretează încă Pactul Ribbentrop-Molotov – pentru a expedia neliniștile morale – ca fiind expresia realismului. Nu, este expresia politică a totalitarismului.

O astfel de inițiativă Uniunea Sovietică a avut-o desigur și în direcția partenerilor occidentali, după începutul războiului lui Hitler împotriva lui Stalin.

În iarna lui 1941 a propus ceva asemănător Angliei, dar s-a lovit de refuzul politicos, dar constant al acestei țări, până în perioada finală a războiului, când, practic, Marea Britanie a cedat ceea ce de fapt deja pierduse, Europa Orientală.