Am mîncat prea mult, ne-am îmbuibat, acuma post și rugăciune. De-aia premium, ecologică. Și pentru noi, sătuii și privilegiații istoriei. Dar mai ales pentru voi, sărăntocii. Să nu care cumva să faceți greșeala să vă îmbuibați și voi. Că uite ce ficat albastru avem, de cînd sîntem stăpînii lumii. N-are rost să deveniți și voi stăpîni. Lăsați-ne doar pe noi să ducem această grea, ah cît de grea povară.

Chinezii nu acceptă această harneală. Nici indienii. Nici brazilienii. Nici rușii. Nici iranienii. Acuma, mai nou, au început să zică pa clubului Soros și turcii, și argentinienii, chiar și arabii saudiți. Trec cu toții de partea cealaltă, de partea jumătății mari de planetă, unde încă e voie să îndrăznești să-ți dorești să fii bogat și îmbuibat și stăpîn să mergi cu mașina cu benzină, cu motor turbo.

Însă noi, în bicisnicia noastră, ca un cîine jigărit de la marginea Imperiului, sîntem deja prinși ca musca în chihlimbarul istoriei, captivi planului de salvare a gîndăcelului de stepă. Și a intratului într-un virtuos post social de remedievalizare.

Da, dragul meu prieten aproape civil. Măi P. măi, mama ta de civil. Și tu ai contribuit, cu slabele-ți puteri, la această dependență a țării noastre de stăpînii globaliști. Le-ai suflat o meserie întreagă în pînze. Și tu, pe persoană fizică. Și tot sistemul din care faci parte.

Iar acum, cînd vezi că de fapt o să suferim cu toții, și civili, și non-civili, a dat tristețea peste tine. Așa se întîmplă, dragule, cu voi ăștia, cu sec… Pardon, cu aproape civilii. Încep prin a fi entuziaste cozi de topor globaliste, tineri și vîrtoși și naivi dulăi de pază ai Imperiului în aceaste gubernii aproximative de margine de Imperiu, recent achiziționate, care se lasă greu călărite.

Și apoi, cînd ajung spre termenul de expirare, cînd nu mai au putere și încep să fie înlocuiți de noile generații de dulăi entuziaști, dau remușcările peste ei. Devin încetul cu încetul, pas cu pas, cum ar zice stăpînul tău vremelnic guvernator, niște triști și dezamăgiți patrioți naționaliști, primitivi și medievali.

De la Liiceanu la Vadim Tudor în trei pași, cinci avansări și treizeci de ani de meserie aproape civilă. Cariera voastră explicată pe scurt, într-o frază.

Hai, lasă, P. Nu mai plînge la unu noaptea, să mă ții o oră la telefon, să-mi spun cîtă dreptate am, de fapt. Lasă, că prea încingi firul. Prea consumi minutele din roaming. Hai, lasă, că o să fie bine, o să se rezolve lucrurile cumva. Știi prea bine că te înțeleg și că-mi ești prieten. Dar hai să vorbim față în față, la ore mai rezonabile, cu o sticlă de vin în față, nu ca nebunii la unu noaptea. Vii tu înapoi în țară, să ne remedievalizăm împreună.

O să fie bine. Vom bea încet și trist, în amintirea vremurilor în care tu erai tînăr și șpion, iar eu tînăr și prost. Vom ridica inutile ode vremurilor în care aveam voie să mergem în Alonissos și cînd visam că o să ajungem în Islanda, Argentina, Japonia și Bahamas. Mai ales în Argentina, să călărim prin pampas, ca niște grinco de pseudo-gauchos ce sîntem: grași și melteni și puhavi și aspiraționali.

Da, dragul meu prieten civil. Aproape civil. O să vii înapoi în țară. Și o să jelim o lume pe cale să apună, la o sticlă de Sangiovese. Poate chiar două. Poate chiar patru. Cinci…

Hai, că o să fie bine. Copiii noștri o să fie spălați pe creier să salveze gîndăcelul de stepă, să-și accepte condiția de slugă entuziastă. Deja au început să aibă creierele netede. I-au educat noi liiceni ai acestor vremuri cum trebuie. Își închipuie deja că vor salva ei lumea, le fel cum ne-am amăgit că o salvăm și noi, la vremea noastră. O să fie bine. O s-o salveze numa numa.

Cît despre noi? Ce pot spune despre noi, despre relația noastră autentică, sinceră, ca de la sociolog la aproape civil, doi prieteni inteligenți, dar triști? Un fleac. Ne-au ciuruit. And when you lose control, you’ll reap the harvest you have sown. So have a good drown as you go down all alone, dragged down by the stone.

Cîte sticle de Sangiovese ziceai să aduc? Sau mai bine vii tu la mine, că am balconul plin de sticle de vin, încă nedesfăcute? Am vin imperialist, deosebit, scump, de-ăla de bea pînă și Bill Gates. Numa bun de desfăcut într-o asemenea ocazie.

Citește și: MIREL PALADA – Oamenii…