Colac peste pupăză
Cu denumirea moștenită din substratul dacic, pupăza are o prezență străveche în cultura noastră, inclusiv în subtilitățile limbii române, participând la mai multe zicale.
În graiurile populare, a pupăza, cu varianta a pupăzi, înseamnă a flecări, a pălăvrăgi, iar ca reflexiv – a se îmbăta, a sta ridicat, a sta în sus, a se cocoța, a se împopoțona, a se înzorzona, a se strâmba, a se îngusta și multe altele.
Familiar, pupăză poate fi o persoană flecară, o femeie îmbrăcată sau fardată strident, ba chiar o curvă. Îi merge gura ca pupăza se spune despre cineva care vorbește mult, flecărește.
La propriu, pupăza este doar o pasăre insectivoră migratoare, cu penaj pestriţ, cu ciocul lung şi curbat şi cu o creastă de pene portocalii în vârful capului. I se mai spune și cuc armenesc. În cultura noastră, cea mai cunoscută pupăză este aceea care apare în “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă.
Zicala colac peste pupăză este încă prezentă în vorbele Românilor şi se referă la un necaz deja existent, peste care vine altul, de obicei şi mai mare. De altfel, în română, despre cineva căruia îi merge rău se mai spune că îi cântă pupăza.
Prin sudul Moldovei şi în Ardeal, pupăză i se mai spune şi unui colăcel în formă de pasăre sau de cuib de pasăre, ce se dă de pomană pentru morți. Aşadar, colăceii aceştia, “pupezele“, se împărțeau în urma unui necaz. Colacii, ce se dau și ei de pomană, au fost considerați necazuri și mai mari, de unde și ciudata zicală.
Autor: Adrian Bucurescu, scriitor, poet, eseist, etnograf, publicist
- ADRIAN BUCURESCU – 21 martie: Ziua Internațională a Poeziei și începutul Zodiei Berbecului - 21 martie 2025
- ADRIAN BUCURESCU – Tradiții daco-române: Măcinicii - 9 martie 2025
- ADRIAN BUCURESCU – Tomyris, Regina Massageților - 7 martie 2025
