GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU – Frumuseţea Învierii Domnului Hristos

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Frumuseţea divină este o primăvară a veşniciei în care mireasma Sufletelor-Flori se înteţeşte răsfirându-se etern, înconjurându-ne existenţa cu extazul vieții!

Când mugurul Primăverii surâde-a verde, cuvântul albastru picură de sub stele peste miezul sufletului brodat cu triluri mirifice de păsărele, făcându-ne cântec!

Rodeşte în Natură şi-n Om, şoaptă cu şoaptă, viers cu viers Poemul Învierii, aprins în azurul-răsărit al Ochilor LUI, preamărind strălucirea Suferinţei CRUCII!

Roteşte fiorul peste largurile firii prin iţele Tainei într-o cerească Simfonie!

Semnele Venirii au sosit pe Uliţa surâsului în rotunjirea unui vis de Lumină!

Rosteşte Necuprinderea, faguri de lumină peste forme şi culori odrăslind!

Mângâierile adierii serafice cuprind revărsările faldurilor Luminii din Lumină!

Sub pleoape înfloresc zarzării ca nişte Luceferi ce pregătesc Nunta Mirelui !

Ispita primenirii îmbracă-n mătăsuri de sânge cunântul dătător de viață !

Cămaşa Sufletului Lui de nea, picură lacrimile purpurii ale Jertfei Sfinte!

Dăruirea Domnului Hristos este Taina absolută a frumuseții dumnezeeşti!

Zorii ca un şir de lebede albe, bat din aripi de clopot pe Cerul Duminicii Învierii!

Maica Domnului, Maria – Primăvara Frumuseţii îmbrăţişează Nemurirea!

Întâiul licăr al Dimineţii Regale cunună Albastrul cerului cu verdele Pământului!

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este un poem al frumuseții absolute!

În acest Poem, Omul hristic este o Mlădiţă cuvântătoare din Corola Cuvântului!

Cuvântul mărturisitorului creştin ortodox dacoromân, prelins din lacrima surâsului inimii este o grăire diafană a sufletului său înveşmântat în podoaba sublimă a Florilor!

Cuvântul mărturisitorului trebuie să fie un susur de Răsărit, ce scânteiază pe marama luminii astrale a Liturghiei ortodoxe în care se reflectă Potirul cuminecării!

La Nunta Mirelui dumnezeesc, chemarea de iubire odrăslită în sufletele sacre ale Cetelor cereşti şi-a Craiului Mucenic Gheorghe, înfrăţiţi cu alaiul pământesc al Ramurilor înflorite, cântă Învierea Domnului Hristos, amirosind a Primăvară!

Hristos a înviat !

Întru Cinstire tuturor Dacoromânilor şi purtătorilor sfântului nume Gheorghe!

Sursa: Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu, Cavaler de Clio, Revista ART-EMIS