Curtea Veche
La hanul ca o inimă albastră
ne prinde-n gheare sindrofia lungă.
Cu jale bea lumină dintr-o glastră
un menestrel cu trei parale-n pungă.În catifa de purpură și stele
ne-am strâns, novaci ai neamului Zorilă,
care-am furat din cer rubine grele
și-am învățat că-i bine să n-ai milă.Cum petrecum încă de-alaltăseară,
de ne-am băut bogată toată prada,
un corb cu pene albe doarme-n ceară,
trofeu vânat în țărmul Almazada.Întoarsemu-ne iar la Curtea Veche,
noi, garda de la Brâncovan-Serai,
noi, care la Edi-Kule de veghe
i-am stat Măriei Sale până-n Rai.
Adrian Bucurescu
Autor: Adrian Bucurescu, scriitor, poet, eseist, etnograf, publicist
Citește și: ADRIAN BUCURESCU – Brumărel
Ultimele postari ale lui ADRIAN BUCURESCU (vezi toate)
- ADRIAN BUCURESCU – Mitologie românească: Zmeii - 16 octombrie 2026
- ADRIAN BUCURESCU – Mitologie traco-română: Sfânta Vineri - 14 octombrie 2026
- ADRIAN BUCURESCU – Razele Atlantidei în miturile Românilor: Cerbul Stretin și Ciuta Ciutalină - 12 octombrie 2026
