Acest avertisment a fost făcut încă de prin anii 1970 când omenirea se întrecea în a urbaniza planeta, iar multe țări se lăudau cu mărirea procentului de dezvoltare de noi orașe, apoi de realizarea de megalopolisuri și mari conurbații umane.

Nimeni nu dădea nici o importanță asupra acestui avertisment corect care scotea în față RISCURILE EXISTENȚIALE la care vom fi expuși, apoi costurile mari ale vieții și mai ales pericolul de izbucniri a unor epidemii care nu vor mai putea fi controlate, concomitent cu posibilitățile lesnicioase de control și manipulare a unor mase mari de oameni.

Din păcate, omenirea nu dădea la acea vreme nici doi bani din ce spunea acest profesor vizionar, care susținea că modelul optim de urbanizare este cel de tip norvegian, unde un oraș mare nu trebuie să depășească maxim 100.000 de locuitori, iar zona de intravilan, exceptând spațiul central, trebuie să fie constituit din clădiri cu maxim S+P+2 sau cel mult 4 niveluri, la care nu trebuie să lipsească curtea, garajul, adăpostul în caz de evenimentele generate de dezastre naturale și umane, dar mai ales un spațiu verde extins.

Poate că în urma multiplelor evenimente pe care din nefericire le trăim din plin astăzi, cei care vor supraviețui vor devenii mult mai înțelepți și vor înțelege exact raționamentul acestei teorii, sau cine mai știe, poate că vorba proverbului: ”Dă doamne românului mintea cea de pe urmă” se va generaliza și la nivel planetar.

Trebuie să înțelegem că indiferent de forța pe care ne-o dă progresul tehnologiilor actuale, sau cele ale viitorului, noi trebuie să ne comportăm ca o specie cu adevărat inteligentă, care știe să intre într-un parteneriat durabil cu mediu său înconjurător, că nu avem dreptul de a mutila și/sau artificializa acest mediu pentru a arăta lumii ce puternici financiar sunt unii comparativ cu alții.

Asigurarea dreptului fiecărui om la o existență puțin costisitoare și mai ales demnă, cu toate facilitățile asigurării unei educații moderne, a unor servicii medicale corecte, eficiente și mai ales accesibile tuturor categoriilor de vârstă, vor reprezenta cheia succesului pentru toate generațiile viitoare.

Iată ce învățăminte pozitive în domeniul urbanismului trebuie să tragem și mai ales să aplicăm atât de pe urma acestei pandemii, cât și din efectele dezastruoase produse de invaziile militare pe teritorii străine, evenimente care au bulversat toată omenirea, referitor la dezvoltarea comunităților umane, dacă chiar mai dorim să existăm și mai ales să evoluăm și nu să involuăm.